Introducere în Commelina communis
Commelina communis, cunoscut în mod obișnuit ca Canutillo cubanez, Asango japonezsau Ierburi asiatice pentru pui, este o plantă erbacee anuală sau perenă din familia Commelinaceae. Această specie este ușor de recunoscut după flori albastre izbitoare și capacitatea sa de a se adaptează la o gamă largă de medii, ceea ce a făcut-o atât o plantă ornamentală ușor de întreținut, cât și o iarbă considerată buruiană în unele țări.
Originar din Asia de Est, arie de distribuție Astăzi, se răspândește în diverse regiuni temperate și subtropicale din întreaga lume. Rezistența, frumusețea și versatilitatea utilizării sale au dus la introducerea sa cu succes în Europa, America și alte zone, unde este cultivată sau apare spontan.
Descrierea morfologică a Commelinei communis
Commelina communis Este o plantă care poate crește erectă sau decumbentă, ajungând până la Lungime 90cmTulpinile sunt cărnoase, ramificate și au particularitatea de a putea înrădăcina în nodurile care intră în contact cu substratul, facilitând astfel înrădăcinarea lor. răspândire și capacitatea sa de a coloniza spații extinse.
frunzele sunt alterne, lanceolate până la ovate, cu o suprafață netedă și lucioasă, acestea măsoară între 5 și 15 cm lungimeși au o teacă bazală care învelește parțial tulpina. Marginile frunzelor sunt de obicei netede, deși unele soiuri prezintă o oarecare ondulație sau asperitate. Aspectul lor amintește de o bambus pitic datorită formei sale alungite și dispunerii eșalonate pe tulpină.
Inflorescența la Commelina communis este caracteristică: apare la vârfurile tulpinilor sau la axilele frunzelor superioare și este formată din mai multe flori înconjurate de o bractee spatiformă (asemănătoare unei „quesadilla”), pliată longitudinal și cu marginile parțial topite. În general, o singură floare se deschide spre exterior, în timp ce celelalte rămân ascunse în muguri.
Florile au trei petaledouă superioare, late și de o culoare albastru intens, și o a treia inferioară, mult mai mică, de culoare albă. Măsoară în jur 1,5 centimetri în diametru și au un aspect efemer, deoarece rămân deschise doar o zi: se deschid la începutul dimineții și încep să se închidă în jurul prânzului.
În centrul florii se află șase stamine galbene, dintre care patru sunt de obicei staminoide (infertile), în timp ce celelalte două produc polen viabil. Planta se autopolenizează ușor, deși prezența insectelor polenizatoare poate crește dispersarea polenului și variabilitatea genetică.
- Imobiliar: Acestea dezvoltă rădăcini cărnoase, în principal la noduri, permițând colonizarea substratului și formarea de noi plante prin fragmentare.
- Fructe: produce capsule globuloase, de obicei cu 2 sau 3 semințe de culoare cenușie până la neagră, cu suprafață netedă și ușor comprimată.
- Ciclu de viață: Deși în multe zone se comportă ca o plantă anuală, poate fi perenă în climate favorabile.
Taxonomie și nume comune
Commelina communis Aparține familiei Commelinaceae. Clasificarea sa botanică este:
- Regatul: plantă
- Divizia: magnoliophyta
- clasă: Liliopsida
- Subclasă: Comelinidae
- Ordine: Comelinale
- Familie: commelinaceae
- Gen: Commelina
- Specii: comunist
Numele „Commelina” a fost dat în onoarea a trei frați botanisti numiți Commelin, dintre care doi erau distinși științific, în timp ce al treilea era mai puțin cunoscut. Prin urmare, cele două petale mari îi reprezintă pe cei faimoși frați, iar petala albă mică o reprezintă pe cea mai puțin cunoscută.
Alte denumiri comune în funcție de regiune: yazhicao in China, tsuyukusa în Japonia („roua ierbii”), „iarba de pui”, „asango japonez”, printre altele.
Distribuția geografică și habitatul
Commelina communis Este originară din Asia de Est, în special din China, Japonia, Coreea și regiunile învecinate. Datorită adaptabilității și răspândirii sale deosebite, s-a naturalizat și chiar a devenit invazivă în zone întinse din Europa, America de Nord, America de Sud și alte părți ale lumii.
- În America: Se găsește în majoritatea statelor Statelor Unite (cu excepția Alaska și Hawaii), Mexic (în Baja California Sur, Chiapas, Colima, Distrito Federal, Durango, Guanajuato, Guerrero, Hidalgo, Jalisco, Morelos, Nayarit, Nuevo León, Oaxaca, Querétaro, Sinaloa, Tabasco, inclusiv Veracruz, Yucatán), precum și în Brazilia, Paragua, SUA, cum ar fi țările din Sud, cum ar fi Argentina, Paragua. Uruguay.
- În Europa: A fost introdusă și este comună în centrul și sud-estul continentului.
- În Asia: Nativă și foarte comună în China, Japonia, Coreea și alte regiuni umede și temperate.
- Alte regiuni: De asemenea, documentată în Africa ca specie naturalizată sau invazivă.
Preferă Habitate de zone umede, terenuri cultivate, margini de drumuri, terenuri virane, grădini, margini de culturi și tufișuriPoate fi găsit de la nivelul mării până la altitudini de 1500 zone metropolitane, cu o claritate preferință pentru soluri nisipoase sau ușoare, atâta timp cât au un drenaj și o umiditate bune.
Commelina communis Tolerează atât lumina directă a soarelui, cât și umbra parțială, deși cele mai bune flori ale sale se obțin în spații bine iluminate. Tolerează temperaturi moderate, dar nu poate suporta înghețuri intense și prelungite.
Sezonul de înflorire, polenizarea și ciclul biologic
Înflorirea Commelinei communis Apare în principal între primăvară și vară, deși în climatele temperate poate dura de la începutul verii până toamna târziu. Durata fiecărei flori este efemeră, dar planta produce flori continuu timp de câteva săptămâni sau luni.
Polenizarea poate fi autopolenizare (floarea însăși se fertilizează singură) sau Polenizare încrucișată Prin intermediul insectelor, în special al albinelor, care sunt atrase de culoarea albastră intensă a petalelor și de aranjamentul izbitor al staminelor. Această strategie duală asigură reproducerea și persistența speciei în medii variabile.
Ciclul de viață variază în funcție de climă: în zonele reci, este anual, germinând primăvara și completând ciclul toamna; în climatele fără înghețuri severe, poate deveni perpetuu prin înrădăcinarea tulpinilor și rizomilor.
Impactul și controlul ecologic
Deși apreciată ca plantă ornamentală și utilă în sistemele naturale, Commelina communis este considerat un tufă în anumite culturi. Prezența sa este notabilă în câmpuri de orez, trestie de zahăr, cafea, citrice, banane și unele plante ornamentaleÎn mod normal, nu este o buruiană care să prezinte îngrijorare deosebită, dar susceptibilitate scăzută la erbicide cum ar fi glifosatul și răspândirea sa rapidă pot face dificil de controlat, în special în sistemele de arare conservativă și fără aratură.
- Rezistent la dozele standard de glifosat; doar doze mari și aplicații specifice îl pot controla.
- Sensibilitate moderată la erbicide precum 2,4-D.
- Prezența sa abundentă în solurile fertilizate cu azot și în condiții de umiditate favorizează proliferarea sa.
Se recomanda control mecanic (smulgerea manuală a rădăcinilor, curățirea sau aratarea solului) și gestionarea integrată a buruienilor în culturile unde aceasta este problematică.
Utilizări tradiționale și actuale
Commelina communis are aplicații ornamentale, medicinale, culinare și de colorare:
- Ornamental: Folosit pentru a acoperi podelele, ghivecele și ca acoperitoare de sol în grădini. Florile sale albastre sunt foarte decorativ.
- Medicinal: În medicina tradițională chineză este apreciat ca antipiretic, antiinflamator, antipiretic și diuretic. Se utilizează pentru tratarea Durere de gât, amigdalită și ca ajutor pentru reducerea febrei. Mucilagiul său a fost utilizat în picături pentru ochi pentru tratarea iritațiilor oculare.
- În India și alte regiuni ale Asiei: Se consumă ca legumă și furaj în zonele rurale.
- Vopsire: Sucul florilor sale era folosit în Japonia și China pentru vopsirea țesăturilor cu o culoare caracteristică. ton albastru, foarte apreciată în arta și meșteșugurile tradiționale.
- Culinar: Rădăcinile cărnoase sunt considerate comestibile în unele culturi.
Studiile farmacologice au identificat compuși activi, cum ar fi acid p-hidroxicinamic (antibacterian) și D-manitol (efect antitusiv). Utilizarea sa este în principal în medicina tradițională și nu înlocuiește tratamentele medicale convenționale.
Ingrijirea cultivarii Commelina Communis
Commelina communis Este o plantă care necesită puțină întreținere, perfectă pentru grădini rustice, margini de drum, ghivece sau zone unde se dorește o acoperire rapidă și o înflorire prelungită. Cu toate acestea, o anumită îngrijire îi poate optimiza dezvoltarea și înflorirea.
- Substrat: Preferă solurile ușoare, cu un amestec de nisip și turbă (aproximativ două treimi nisip), bogate în materie organică și bine drenate. Tolerează soluri moderat fertile, dar nu compactate sau îmbibate cu apă.
- Irigare: Necesită umiditate constantă, dar nu excesivă. Substratul trebuie menținut umed, evitând însă stagnarea apei. În climatele uscate, creșteți frecvența udării.
- Ușoară: Tolerează soarele din plin și umbra parțială. Lumina directă a soarelui crește intensitatea culorii florii.
- Temperatura: Nu tolerează înghețuri severe sau prelungite, dar supraviețuiește unor scăderi ușoare de temperatură. Ideală pentru climate temperate.
- Multiplicare: Se poate propaga cu ușurință prin semințe sau butași de tulpină. Tulpinile prind rădăcini la contactul cu substratul umed, așa că îngroparea parțială a unui segment este suficientă pentru a obține o plantă nouă.
- Plagi și boli: Foarte rezistent la dăunători și agenți patogeni. Poate crește în medii dure și tolerează o oarecare contaminare a solului.
- Tundere: Tăierea regulată stimulează ramificarea și producerea de flori.
Diferențe cu specii similare și confuzii frecvente
Commelina communis poate fi confundată în principal cu alte specii ale genului, cum ar fi commelina erecta y Commelina diffusaDiferențele cheie constau în numărul și culoarea petalelor (Commelina communis are două petale albastre și una albă, în timp ce altele pot avea trei petale albastre) și în forma bracteei sau spatei care înconjoară florile.
În regiunea Pampas și în alte zone calde, se pot găsi specii similare care au proprietăți medicinale și ornamentale comune, dar este important să se verifice morfologia florală pentru o identificare corectă.
Curiozități și simbolism
În Japonia, numele tsuyukusa (roua ierbii) se referă atât la fragilitatea și frumusețea efemeră a florii, cât și la umilința și trecătoarea vieții, fiind o temă artistică recurentă în poezie și pictură. culoare albastru strălucitor Petalele sale au fost folosite în mod tradițional în artele orientale și caligrafie.
Datorită ușurinței de autopolenizare și colonizării rapide, Commelina communis este un simbol al adaptabilitate și reziliență În natură.
Principalii compuși activi și proprietăți biologice
La nivel chimic, pe lângă compușii menționați (acid p-hidroxicinamic și D-manitol), planta conține antocianine responsabile de culoarea albastră a petalelor, saponine, alcaloizi, taninuri și alte componente cu... activitate biologică.
Utilizările sale medicinale includ:
- Uz extern pentru îngrijirea ochilor, ca agent antiinflamator și calmant pentru conjunctivită și iritații.
- Uz intern: decocturi pentru tratarea febrei, inflamațiilor, afecțiunilor gâtului și ale tractului urinar.
- Efecte diuretice și antiherpetice în medicina populară a diferitelor culturi.
Importanță ecologică și ca resursă ornamentală
Pe lângă utilizarea sa în medicina tradițională, Commelina communis Îndeplinește funcții ecologice relevante:
- Promovează acoperirea solului, prevenind eroziunea în medii perturbate.
- Atrage polenizatorii, în special albinele, datorită colorației sale albastre vibrante.
- Servește drept refugiu și hrană pentru fauna auxiliară din ecosistemele în care se dezvoltă.
În grădinărit, propagarea ușoară și rezistența sa îl fac potrivit pentru grădini care necesită întreținere redusă, grădini naturalizate și spații în care se doresc flori albastre izbitoare, care acoperă solul. Este folosit și în ghivece mari, borduri și ca material de umplutură în straturi mixte.
Ca plantă ornamentală, este ideală pentru cei care vor să adauge culoare și viață grădinii lor fără complicații majore.
Deși simplu ca aspect, Commelina communis Este o specie fascinantă prin istoria, utilitatea și capacitatea sa de a se adapta la numeroase medii. Florile sale albastre strălucitoare și valoarea ecologică, ornamentală și medicinală o captivează, meritând un loc important atât în grădini, cât și în studiile botanice și etnobotanice.